28 Noi 10 O data-n viata
Prima ninsoare – an de an. Prima carte – o data-n viata. Se facea ca incepuse sa ninga pentru prima data anul asta, pe cand ne pregateam sa plecam la Targul Colectiilor de la Brasov. Pe cand imi aparuse prima carte si va spuneam ce si cum resimt mai puternic in sangele care clocoteste de inactiune. Musteste de idei. O data-n viata nu-i motiv de bucurie, pentru ca e fapt consumat, pentru ca nici un sentiment de unicitate nu se intoarce din Valea Plangerii pe umarul lui Dumnezeu. O data-n viata suna trist si este imaginea patetica a sufletului mototolit de frica. Ca-ti vine vremea si te duci, fara sa ai habar unde, cu inima stransa tare-n palma, ca pe cea mai de pret avere. Singura. Peste viata mea se asternu ninsoarea dintai, iar din viata mea n-am apucat s-astern decat o fila: prima carte… Roman, oras patriarhal - Prima ninsoare din 2010 © 2010, Daniel. All rights reserved. Scubscrieți la comentariile pentru acest articol? Partajați pe Facebook Tweet...Tags: 2010, Arcu' lu' Marcu, daniel marcu, eseu, filozofie existentiala, o data in viata, orasul roman, simbolistica moderna, unicitate
02 Aug 10 Viata ca o sala de asteptare
„Uneori asteptarea ne maturizeaza, alteori ne omoara. V-ati gandit vreodata ca o asteptare nu seamana cu alte asteptari? Asteptarile difera intre ele ca oamenii.” – Octavian Paler O camaruta inghesuita, cu scaune de plastic asezate langa perete. Unii oameni se ridica si pleaca, altii nerabdatori le iau locul. Toti asteapta, dar nimanui nu-i place asteptarea.Domnul din colt abia s-a asezat pe scaun si se uita des la ceas. Cred ca asteapta un tren. Nu conteaza care. In ochii lui se vede ca-i ultimul... Cuplul de langa el e numai un zambet. Asteptarea lor a luat sfarsit. A sosit momentul sa plece in vacanta. O asteapta de un an, timp in care au muncit pe branci sa puna un ban deoparte. Ceea ce nu stiu ei, inca, e faptul ca peste o saptamana, cand li se termina concediul, isi vor relua locul, cuminti, in sala de asteptare. La doua scaune mai incolo, da nervoasa din picioare o pustoaica de 16-17 ani. Asteapta sa devina majora si independenta. S-a saturat de babalacii invechiti, cu...Tags: arta grafica, artist roman, asteptare, colour pencil, creion, desen in creion, drawings, eseu, maria marcu, octavian paler, sala de asteptare, speranta, timp, viata
02 Aug 10 Viata ca o sala de asteptare
„Uneori asteptarea ne maturizeaza, alteori ne omoara. V-ati gandit vreodata ca o asteptare nu seamana cu alte asteptari? Asteptarile difera intre ele ca oamenii.” – Octavian Paler O camaruta inghesuita, cu scaune de plastic asezate langa perete. Unii oameni se ridica si pleaca, altii nerabdatori le iau locul. Toti asteapta, dar nimanui nu-i place asteptarea.Domnul din colt abia s-a asezat pe scaun si se uita des la ceas. Cred ca asteapta un tren. Nu conteaza care. In ochii lui se vede ca-i ultimul... Cuplul de langa el e numai un zambet. Asteptarea lor a luat sfarsit. A sosit momentul sa plece in vacanta. O asteapta de un an, timp in care au muncit pe branci sa puna un ban deoparte. Ceea ce nu stiu ei, inca, e faptul ca peste o saptamana, cand li se termina concediul, isi vor relua locul, cuminti, in sala de asteptare. La doua scaune mai incolo, da nervoasa din picioare o pustoaica de 16-17 ani. Asteapta sa devina majora si independenta. S-a saturat de babalacii invechiti, cu...Tags: arta grafica, artist roman, asteptare, colour pencil, creion, desen in creion, drawings, eseu, maria marcu, octavian paler, sala de asteptare, speranta, timp, viata
